vineri, 12 decembrie 2008

Copil

Te trezesti...esti inundata de lumina....soarelui atat de puternic incat incepi sa tipi.....
usor
..
nu te aude nimeni esti singura..
si totul te arde...ai murdarit asternuturile albe.......
cu...
pete negre...
de unde apar..?
te uiti la maini..
sunt inundate....in cerneala......neagra?..
Te scufunzi in perne si incerci sa adormi,insa totul te inunda in alb cand realizezi cat de aproape ai fost de negru...
Este usor sa cuprinzi in brate ce iubesti mai mult.Ce ai mai pur.Cand iti simti lacrimile pe obraji,ti le stergi repede ca el sa nu te vada.Este singura persoana in care crezi,in care ti-ai investit tot ce ai avut tu mai bun.Si cu fiecare secunda in care el creste simti durerea sfasietoare ca te va parasi.......doar pana la urma nu l-ai nascut pentru tine..ci pentru lume...pana la urma nici copilul tau...nu iti apartine.
Cand iti zambeste si te striga,inocenta lui,naivitatea lui.Te imoaie chiar daca comite cele mai grave greseli.Chiar daca probabil e baiat si are plete.Chiar daca e fata si are parul scurt.Chiar daca e baiat si isi doreste o motocicleta.Chiar daca e fata si se imbraca numai in negru.Chiar daca fumeaza,bea se drogheaza,fura ucide.Pnetru tine mereu va ramane.....
Nu neaparat cel ce'ti apartine...
Ci cel ce din tine s-a rupt.

joi, 11 decembrie 2008

Suflet.

Toti avem suflet.Sunt mai multe genuri de suflete,eu stiu decat 4...:rau,bun,sfasiat sau pur si simplu curat.Ei bine,eu nu cred in suflete rele.Cred in minti rele.Pentru ca oricine are constiinta si ganduri.Sau probabil ca exista...si inca nu i-am cunoscut.Exista probabil inconstienta de a rani pe cineva.
Suflet bun.Nici asta nu exista.Credem ca daca daruim cuiva ceva si dupa injuram ca toti dracii avem un lucru bun.Ei bine nu este chiar asa.Pana la un anumit punct toti suntem buni,mereu intervine compasiunea si mila fata de "aproape".
Invatam sa fim buni,dar degeaba.nimeni nu stie cum este sa fii bun.Suntem neutrii intotdeauna si ne aparam interesele.Doar daia traim nu?sa ai un suuflet normal e mai greu decat ne-am fi imaginat.
Doar copiii au sufletul curat,sau sfasiat de mici banalitati care le considera catastrofale.Sau exista copii care sunt sfasiati de moartea unui parinte.Mda....deci si copiii au sufletul sfasiat.
Multi dintre adolescenti incep de pe la 13 ani sa sufere din "dragoste" pura.Dragoste in capul lor,ca numai de dragoste nu ai parte la 13 ani.
In fine lacrimi arse pe obbraji si acid scurs pe suflet.Oricum ai lua-o tot te consumi aiurea pentru prosti/proaste care isi bat joc de tine.
Timpul este medicul tututot ranilor cat si spirituale si reale.
O rana se vindeca in timp,si depinde se poate vindeca mai repede sau mai greu.
Concluzia?
Sa ai suflet este un handicap.

miercuri, 3 decembrie 2008

Visul

Cand nu am dormit ultima oara?
A.....da.....cred ca acum trei zile.Abia am putut inchide ochii....probabil ca vremea isi spune cuvantul.E soare.....mult soare...
Ma inunda...
incet...
Si aud....mereu...voci.......distorsionate de tipatul unui copil....tipa urla....
In capul meu...
Ganduri...
Nu sunt multe...sunt putine...exagerat de putine...
Dar grele de spus...grele de gandit..sunt apasatoare..
Si tip si eu in corul meu..
Dar nimic nu se opreste pentru ca eu...probabil....nu sunt eu.....simt ca ceva in mine creste,infloreste....
dar nu ca un boboc.....ci ca ofilitura florii....cand e pe duca..
Toamna..
Iarna..
pe vecie probabil ca nu e in mine..dar soarele.....il simt....atat de.......
Incredebil de.....arzator.Trebuia sa fie asa..
dar nu a aparut inca pe strada mea
E departe la vecini..
si-i arde...ii prajeste....
iar pe mine ma racoreste
nu e vina mea
....
ca el este de partea mea..
nu e vina mea
..
ce el este al meu
........
nu e vina mea.....
ca e visul meu...

That is not my way

Nu va inteleg.Nu ma inteleg.Traiesc intr-o lume in care ma simt....bizar,bizar de ciudat.Nu pricep de ce lumea este asa de intoarsa cu susul in jos?Sunt scarbita de tot ce inseamna om.Pentru mine sunteti doar niste animale imputite care incercati cu fiecare zi ce trece sa scapti mai repede de mocirla in care sunteti.Fie voi cocalari,minimalisti si chiar si rockeri,va numiti asa ,dar prin ce demonstrati ca e asa?.
M-am saturat sa aud la tot drumul ca eu sut asa.Am sa urmez un ex.Multi in ziua de azi spun ca sunt "rockeri".
Dar ati aflat barem ce inseamna?
Urmam niste princpii,de cacat.Dar le urmam.Pana la urma am ajuns si eu confuza...nu va mai inteleg,nu ma mai inteleg.
Poate ca sunt eu ciudata si simtiti ca eu sunt aia nebuna.Dar tot ajung la chestia:"Ce va face sa spuneti asta?...doar ca ascultati muzica?vi se pare de ajuns?".
Eu una nici pana azi nu am aflat.Si sper ca am sa aflu.Si nu ajutata.CI SINGURA.
Pentru ca m-am saturat sa ma iau uneori dupa teorii precum ca:daca esti rocker trebuie sa stii absolut toate trupele clasicismului si absolut toti chitaristi cunoscuti.
Se presupune ca nu suntem rockeri pentru muzica pe care o ascultam.Ci pentru viata pe care o ducem......felul de a trai viatafelul de a fi.Evident ca si ascultatul muzici "urlatoare" are un rol important in viata noastra.Dar nu atat de mare.
De ce credem.si nu stim de fapt ce suntem.Mi-am ales drumul asta..si nu regret.
Dar sunt unele lucruri care ma lasa masca la noi,la voi.Cum vreti o numiti.
Cu toti probabil ne-am ales acest drum,aceasta cale la un moment dat,fara sa ne dam seama pe ce drum apucam.Si am apucat pe un drum plin de viata....dar cand ajungi sa simti ca golul din tine te distruge?te apasa...si te miri...pentru ca nu e doar durere fizica...e interioara.este al naibi de ciudat cand esti obosit sa mai supravietuiesti intr-o lume de caini...cand simti ca lumea se prabuseste peste tine si tu nu ai scapare...cand simti ca trecutul este prezent...cand simti ca numai ai forta vitala sa lupti...cand cauti intrebari si nu ai raspunsuri.....ei bine asta nu e drumul meu spre necunoscut....